Stanislas Dehaene: Cei patru piloni ai învățării

Începând cu mijlocul anilor 1950, știința cognitivă a căutat să înțeleagă cum dobândește, utilizează și transmite creierul uman cunoașterea. Stanislas Dehaene, profesor la Collège de France, este un reprezentant marcant al acestei discipline.

Ca psiholog cognitiv și neurocercetător, el a evidențiat principalii factori care contribuie la o învățare de succes: atenția, implicarea activă, feedbackul și consolidarea. El numește aceste patru elemente fundamentale “cei patru piloni ai învățării”.

Primul pilon: Atenția

Nu se poate învăța fără să acorzi atenție la ceea ce trebuie învățat. Potrivit lui Dehaene, aceasta este prima condiție pentru o învățare de succes. În practică, asta înseamnă că profesorul trebuie mai întâi să capteze atenția elevilor, punându-le întrebări sau schimbându-și tonul vocii.

Dar nu este totul: este important și să se evidențieze asupra a ce trebuie să fie atenți elevii, prioritizând sau repetând informațiile cele mai importante. Atenția este selectivă, până la urmă: acționează ca un filtru care reține anumite informații și le lasă să treacă cu vederea pe altele.

Nu sunteți convins? Încercați următoarele teste de atenție selectivă numărând de câte ori pasează mingea jucătorii de baschet în acest video și deducând cine a comis crima în acest caz.

Al doilea pilon: Implicare activă

Dacă vrei să reții informații noi, simpla ascultare pasivă a profesorului nu este suficientă. Este mai bine să îți pui întrebări, să speculezi asupra unor ipoteze sau să faci experimente pentru a înțelege pe deplin ceea ce înveți.

Potrivit lui Stanislas Dehaene, nimic nu fixează cunoștințele noi în creier și în memorie mai bine decât această luptă intelectuală.

Al treilea pilon: Feedbackul

Cine a spus că nu ar trebui să greșești? Cu siguranță nu Stanislas Dehaene! Dimpotrivă, el crede că greșelile pot fi benefice — dacă înțelegi ce le-a cauzat. De aceea, feedbackul este important: îi permite celui care învață să treacă peste greșeală și să o corecteze, cu condiția să se simtă încrezător și încurajat, nu criticat sau ridiculizat.

Chiar dacă nu este o descoperire nouă, profesorul Dehaene clarifică procesul care are loc în creier: cel care învață face o predicție, eroarea produce o discrepanță între predicție și realitate, ceea ce îl determină să facă o nouă predicție. Aceste ajustări succesive favorizează învățarea.

Pentru formatori, testați acest șablon pentru a vă asigura că feedbackul dvs. la finalul formării este cât mai eficient posibil:

Al patrulea pilon: consolidarea

Memorarea de informații noi sau dobândirea de noi abilități este doar primul pas: acea cunoaștere trebuie consolidată pentru ca ea să fie durabilă și să poată fi folosită automat, aproape inconștient.

Fie că înveți să numeri, să citești fluent sau să conduci o mașină, creierul trebuie să repete de multe ori mecanismele care stau la baza acelei învățări, până când acestea sunt stăpânite cu adevărat. Profesorul Dehaene menționează, de asemenea, că somnul joacă un rol esențial în acest proces.

În timp, efortul scade și se transformă în rutină, eliberând astfel spațiu în creier pentru a învăța și a face lucruri noi!

Pentru a afla mai multe despre acest subiect:

Găsiți aici cursurile lui Stanislas Dehaene de la Collège de France.