Depășirea „punctului orb” în cursurile cu audiență mare la Universitatea Iuliu Hațieganu

Octavia Sabin, Conferențiar universitar, Departamentul de Farmacologie, Toxicologie și Farmacologie clinică, Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu

Pentru mulți profesori care predau discipline complexe unor grupuri mari, provocarea nu constă doar în transmiterea informațiilor, ci în a se asigura că studenții le pot interioriza și aplica cu adevărat. La Universitatea Iuliu Hațieganu, trecerea către învățarea activă reprezintă un răspuns direct la „punctul orb” inerent în cursurile tradiționale. Prin ruperea ciclului de ascultare pasivă, cadrele didactice găsesc modalități de a evalua în timp real înțelegerea studenților, asigurându-se că informația nu este doar auzită, ci cu adevărat înțeleasă, cu mult înainte de examenul final.

Când auziți termenul „învățare activă”, cum se traduce acesta în realitatea dumneavoastră de zi cu zi și pentru facultatea dumneavoastră?

Octavia Sabin: În opinia mea, învățarea activă înseamnă o înțelegere profundă a conceptelor pe care le predau și capacitatea studentului de a aplica aceste cunoștințe. În realitatea cursurilor cu grupuri mari, este adesea dificil să evaluezi aceste aspecte în afara examenelor formale. Trebuie să acopăr o densitate mare de informații și adesea mă trezesc că trec prea repede prin cursuri pentru a aborda toate subiectele, ceea ce lasă puțin timp pentru interacțiune. Este dificil să captezi atenția a 100 de studenți timp de aproape două ore, dacă doar parcurgi rapid slide-urile. Scopul meu este ca studenții să simtă că timpul petrecut în sala de curs nu este irosit, că învață efectiv mai mult acolo decât ar face-o individual acasă.

Care sunt principalele obstacole pe care le întâmpinați atunci când încercați să creșteți nivelul de implicare?

O.S.: Lipsa timpului este principalul factor. Simt că evaluarea individuală în timpul cursurilor este dificilă și consumatoare de timp. Deși o platformă digitală ajută, nu reușesc întotdeauna să includ mai mult de 6-8 întrebări pe curs. Există și provocarea implicării autentice; unii studenți văd instrumentele de participare doar ca pe un mod de a-și bifa prezența. Pentru a evita expunerea individuală a studenților, am evitat să afișez răspunsurile individuale, deși încă evaluez dacă aceasta este cea mai bună strategie pentru a încuraja responsabilitatea fără a genera anxietate.

Ne puteți împărtăși două proiecte concrete în care metodele de predare au fost regândite pentru a deveni mai interactive?

O.S.: Am introdus întrebări în timp real în timpul cursurilor folosind platforma Wooclap. Folosesc întrebări de tip „ghicitoare” ca elemente pentru a sparge gheața – subiecte amuzante sau curioase legate de temă, cum ar fi ghicirea orașului care a găzduit primul departament de farmacologie. De asemenea, folosesc întrebări cu variante multiple sau deschise, din zece în zece minute, pentru a verifica înțelegerea, sau cazuri clinice pentru a evalua aplicarea practică. Dacă observ că 50% dintre studenți răspund greșit la o întrebare, folosesc acest feedback în timp real pentru a-mi ajusta predarea și a clarifica imediat conceptul.

În schimb, pentru sesiunile practice în grupuri mici, lucrăm pe cazuri virtuale într-un mod analogic. Nu simt nevoia unei platforme atunci când grupul este mic, deoarece poți interacționa direct cu studenții, formând grupuri de lucru de 3–4 persoane pentru a asigura implicarea tuturor.

Cum percepeți „noua” experiență a studentului și rolul tehnologiei în sala de clasă?

O.S.: Studentul de astăzi se așteaptă la un „spectacol”, dar este foarte dificil (și obositor) să predai într-un stil „TikTok” pentru a le capta atenția. Uneori, probleme tehnice de bază, precum cabluri defecte sau conexiuni slabe de internet pot face integrarea tehnologiei frustrantă. Dar instrumente precum Wooclap sunt ușor de utilizat dacă ești curios și ai abilități tehnice de bază. În timp ce unii colegi le percep ca pe o povară suplimentară, eu mă bucur să „mă joc” cu platforma și nu mă tem de aceste schimbări. Mi-ar plăcea să integrez și mai multă tehnologie, poate pentru a structura sesiuni de tip „flipped classroom” (clasă inversată), pe care încă nu le-am implementat complet.

Schimbarea obiceiurilor de predare este extrem de dificilă. Cum încurajați cadrele didactice să adopte aceste metode fără a le percepe ca pe o povară?

Octavia Sabin: Conducerea facultății încurajează acest lucru prin formări periodice, dar acestea nu sunt întotdeauna disponibile pentru toată lumea. Există o teamă comună în rândul colegilor că acest lucru va deveni o sarcină suplimentară. Pentru a le arăta beneficiile imediate, subliniez că un monolog continuu de 100 de minute este monoton și pentru profesor. Le arăt că pauzele pentru întrebări sunt binevenite, provoacă discuții și generează interactivitate. Când văd că aceste instrumente duc la studenți mai bine pregătiți și la o experiență de predare mai puțin monotonă, ele devin un beneficiu, nu o corvoadă.

Cum știți că această tranziție către învățarea activă funcționează?

Octavia Sabin: Cel mai apropiat indicator este feedbackul pozitiv din partea studenților. Am folosit platforma și pentru teste în ritm propriu, iar răspunsul studenților a fost foarte încurajator. Acest lucru confirmă că ei apreciază oportunitatea de a-și testa cunoștințele într-un mediu fără presiune, înainte de examenul final.